Călătoria lui George Banu…
Le voyage du comédien (Călătoria actorului) se intitulează una dintre cărţile lui George Banu, apărută în 2012 la Editura Gallimard. În acest eseu George Banu ne face şi o mărturisire, şi anume că iniţial voise să devină actor… Destinul a avut însă alte planuri cu el şi a devenit unul dintre cei mai străluciţi critici şi eseişti din galaxia teatrului şi a artelor vizuale.
Călătoria terestră a lui George Banu s-a încheiat în noaptea de 20 spre 21 ianuarie 2023. Ea continuă însă prin cărţile pe care George Banu ni le-a lăsat, şi prin amprenta lăsată de el în multe suflete şi minţi.
În ultimii 30 de ani l-am întîlnit pe George Banu în diferite ipostaze: l-am văzut în rolul de profesor şi de conferenţiar, l-am urmărit moderînd dezbateri publice în cadrul unor importante festivaluri cum ar fi cele de la Avignon şi de la Sibiu, l-am întrezărit în compania unora dintre cei mai interesanţi regizori europeni, l-am observat bătîndu-se amical pe umăr cu directorii unor teatre importante din Franţa şi din alte ţări. Mi s-a întîmplat să mă aflu cu George Banu în acelaşi avion, în acelaşi tren, în aceeaşi maşină sau în acelaşi metrou în drum spre vreun mare festival, colocviu sau eveniment cultural monden. Ne-am întîlnit la aceleaşi saloane da carte în Franţa şi în România, i-am admirat energia cu care călătorea prin lume ca să vadă spectacole importante…
George Banu era considerat în Europa un expert şi numeroase instituţii sau festivaluri îl solicitau pentru expertiza sa culturală dar şi pentru că prezenţa sa la astfel de evenimente le conferea acestora girul calităţii. O recomandare a sa, o sugestie venită de la el, un contact oferit de George Banu cîntăreau mult. Toate aceste roluri pe care le-a adoptat nu le-ar fi putut interpreta cu brio fără un imens talent relaţional, fără o perfectă stăpînire a unor coduri sociale, şi fără autoritatea naturală pe care i-o conferea competenţa recunoscută. George era omul care, la zece minute după o întîlnire cu el, trimitea un SMS ca să-ţi spună cît de mult i-a plăcut să ia masa sau să schimbe cîteva gînduri cu tine.
Toate aceste imense calităţi de actor social parcă i-au fost transferate de la actorul pe care nu a reuşit să-l urce pe scenă. El şi-a ales însă o scenă mult mai vastă, iar din 1990 încoace a creat pasarele culturale şi umane importante între Franţa şi România, între Europa teatrală şi peisajul teatral românesc. De la înălţimea acestei autorităţi George Banu a introdus în circuitul referenţial al teatrului european şi valoroase nume româneşti, unele prea puţin cunoscute în afara României (un gest vital pentru atenuarea şi chiar eradicarea vechilor complexe culturale din spaţiul românesc).
In articolele despre George Banu apărute în Franţa, sau în recenziile la cărţile sale, el este întotdeauna prezentat ca un critic şi ca om de teatru francez de origine română. Caracterizare întru totul pertinentă, cu atît mai mult cu cît George Banu şi-a scris de fapt întreaga operă eseistică precum şi toate studiile în franceză. El rămîne însă o personalitate cu dublă identitate, iar din punctul meu de vedere această bogăţie identitară l-a înzestrat şi cu o dublă capacitate de scrutare a fenomenului teatral european.
Precum cele două măşti pe care le vedem deasupra scenei în sălile de teatru, George Banu ne-a vorbit despre teatrul lumii cu ştiinţa distanţării asimilată în România şi cu cea a explorării dobîndită în Franţa. Întîlnirile cu George Banu şi cu scrierile sale lăsau urme durabile, deschizătoare de drumuri în spiritul celor care aveau curiozitatea dar mai ales inteligenţa de a-l asculta şi de a-l citi.
Cu George Banu am fost prieten deşi niciodată nu-i puteam spune Biţă (mi se părea prea… familiar). Ştiu că voi purta toată viaţa în suflet vibraţiile acestei prietenii preţioase. Din cînd în cînd George îmi trimitea cîte o fotografie din călătoriile sale. Reproduc aici una pe ce care mi-a trimis-o în iulie 2021 cu menţiunea La Bussang în munţi şi teatru.
Lui George Banu îi plăceau cadourile nemateriale, aprecia de exemplu aforismele, vorbele de duh. Acum cînd îl ştiu plecat într-o călătorie misterioasă i-aş trimite trei versuri dintr-un poem de-al meu:
Dacă toate au un început şi un sfîrşit
înseamnă că şi moartea are un început şi un sfîrşit
totul este să avem răbdare…
Matei Vişniec
21 ianuarie 2023