Angajare de clovn / Old clown wanted
Festivalul Internaţional de teatrul de la Sibiu,
17 iunie, ora 23, Sala Cavas,
Academy of Music and Theatre Arts – Falmouth University/ The Void Theatre Company
Petit boulot pour vieux clown / Vecchio clown cercasi / Clown gesucht…
Angajare de clovn este o piesă care m-a însoţit ca o stea bună în momentul cînd am traversat Europa de la est la vest, cînd am trecut dintr-un spaţiu cultural în altul, de la o limbă la alta în căutarea unei noi identităţi. Am scris această piesă prin 1986, cînd eram deja obosit de literatura cu « cheie », chiar şi de « rezistenţa prin cultură ». Scrisesem enorm de multe pagini alegorice, pline de metafore denunţătoare, doldora de aluzii şi de ironii la adresa puterii şi a formelor de spălare pe creiere inventate de puterea comunistă. Aveam 30 de ani în 1986 şi mă puteam lăuda cu trei volume de poezie publicate, cu douăzeci de piese care circulau în manuscris întrucît nu le accepta nici un teatru şi cu un roman pe care mi-l refuzau toate editurile. In acel moment am simţit primul simptom de oboseală şi, inspirat de Fellini, am scris această poveste realisă, umană, despre trei clovni bătrîni de care nu mai are nimeni nevoie.
Mă simţeam, poate, şi eu puţin îmbătrînit într-o Românie în care nu se vedea nici o speranţă la orizont… Iar clovnii mei erau ultimii « gladiatori » în viaţă, dispuşi, printr-un ultim sacrificiu, să salveze ceea ce se mai putea salva: arta spectacolului.
Această piesă mi-a purtat noroc. După ce am tradus-o în franceză ea şi-a găsit imediat un ecou în Franţa şi în alte multe ţări, a fost unul din marile mele succese la Avignon dar şi în Germania, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Polonia, Grecia, Georgia, Statele Unite, Brazilia, Argentina, Peru, Rusia, Turcia… La Bucureşti am avut imensa bucurie de a o vedea montată la Teatrul Naţional de Ion Caramitru…
Cum spuneam, la originea ei se află fascinaţia mea pentru Fellini şi mai ales pentru unul dintre filmele sale semi-documentare intitulat chiar « Clovnii ». Un film pe care l-am văzut cînd eram elev de liceu la Rădăuţi şi pe care nu l-am uitat niciodată, a fost ca un moment fondator pentru scriitorul care se năştea în mine. In acest film Fellini porneşte pe urmele unor clovni bătrîni, bolnavi sau nebuni, pentru a vedea ce s-a întîmplat cu ei după momentele lor de glorie.
Am scris însă această piesă marcat şi de frisonul pe care îl simţeam cînd eram copil şi la Rădăuţi, în oraşul meu natal, o dată pe an, venea circul. Eram atunci total transfigurat, circul aducea cu el culori şi sunete inedite, o energie incredibilă, un fel de sîmbure de nebunie şi de frumuseţe. Fugeam imediat de acasă cînd auzeam că vine caravana circului, şi priveam înainte de toate spectacolul instălării sale. Cînd se înălţa pe mai multe catarge cupola din pînză a circului, cînd trapeziştii îşi verificau instalaţiile, cînd dresorii se îngrijeau de animalele din cuşti, cînd clovnii făceau repetiţii… Acea lume mi se părea o fereastră spre un fel de libertate interioară, acei artişti erau un fel de provocatori profesionişti, ei spărgeau motonia oraşului, ne atrăgeau pe toţi (cu mic cu mare) într-o lume fantastică, ne scoteau din cotidianul cenuşiu pentru a ne spune că în fiecare din noi mai trăia o fiinţă vie care merita hrana imaginaţiei şi a poeziei.
Iar dintre toţi artiştii circului pe clovni îi iubeam cel mai mult, ei erau pentru mine nişte mesageri sublimi, prin numerele lor la care rîdeam în hohote ei ne transmiteau de fapt enorm de multe mesaje simple şi frumoase. De exemplu, că viaţa este rîs şi plîns deopotrivă, că libertatea interioară poate la un moment dat să spargă zidurile închisorii exterioare. Clovnul este personajul care rîde plîngînd şi plînge rîzînd, iar în tradiţia Europei măscăricii şi bufonii au fost uneori singurele personaje de la curţile regilor şi ale nobililor care aveau voie să spună adevărul, ba chiar să-şi ironizeze stăpînii şi să rîdă de mai-marii lumii.
Pe clovni i-am văzut şi ca nişte purtători de oglinzi sparte în care se reflectă strîmb lumea reală. Iar uneori ei pot fi şi sadici, ba chiar monstruoşi, atunci cînd societatea ne transformă pe toţi în clovni debili şi fără talent, în marionete ale societăţii de consum (după ce am fost marionete ale unor dictatori).
De mai multe ori această piesă a fost însă adoptată şi de actori tineri, de artişti care s-au regăsit în povestea mea deşi nu aveau vîrsta personajelor. Precaritatea şi fragilitatea acestor personaje îi face însă, şi pe actorii tineri, să se regăsească în ele. Este cazul cu trupa care va interpreta această piesă pe 17 iunie de la Sibiu şi care vine din Marea Britanie.
Matei Vişniec
Academy of Music and Theatre Arts – Falmouth University/ The Void Theatre Company
« Old Clown Wanted »
Text
by: Matei Vișniec
Directed by: Eusebiu-Mihail Tudoroiu
Choreography
by: Ementior Dance Company
Cast: Robert Bogdanov-Schein (Filippo), Eusebiu-Mihail Tudoroiu (Nicollo), Jack
Arthur (Peppino)
Circus performers: Andrea Rios Ruiz, Andrea Isaksen, Ben Mandeville, Brandon
Holloway, Carla Montero, Laura Cutlan, Nathan Tabberer, Teodor Tincu
Costume design: Cosmin Stancu
Make-up design: Andrea (Andy) Isaksen & Jaz Rifat
Light design: Ethan Kent
Sound design: Ryan Lillie
Stage manager: Elenie Hajibey & Ned Siuipys
Producers: Robert Bogdanov-Schein, Eusebiu-Mihail Tudoroiu
Graphic design: Melissa Ivana